am un urs polar pe canapea. mi-e prieten bun, ne stim de secole. cu el, zilele-s ecuatii fara necunoscute. zacem asa ore. e liniste. toate se intampla in afara cercului polar. jucam un sah, bem un ceai, aruncam cu petarde la focile ce trec prin fata blocului. bagam un hash. iar ursul se uita la mine in timp ce rumega ce-a mai ramas din omul de zapada ce eram.

23 de ani te lasi purtat pe valurile oceanului asta, 23 de ani te crezi marinar, capitan de vas. Te arunci in furtuni cu capul inainte, ca asa te-au invatat la scoala de navigatie. Iti distrugi corabia ca sa tii panzele sus si drumul drept. Lasi totul. Pe langa tine trec iahturi sclipitoare, cu marinari la costum si femei frumoase. Dar tu ramai in corabia ta si te avanti si mai mult in nimicul oceanului. Nici pescarusii de pe catarg nu-ti mai inteleg nebunia. Intr-o dimineata te trezesti, te uiti in jur, nu e nimeni. Esti singur. Corabia-ti zace intr-un lighean cu apa. Pescarusii-s impaiati si dorm dupa o vitrina de sticla. Te uiti la ceas. E 23. Trecute.

you can buy me with a coffee, i'm so cheap...
ursul bea apa minerala naturala si mananca somon proaspat. nu-i fraier. nici tu nu esti fraier, cititorule. ia de-aici:
nascut in 1985 toamna, intr-o familie de romani, slujbasi la stat. ten rromales si pierce in spranceana. 12 clase plus. stiu cu bitii si pixelii. stiu si cu oamenii. cu unii dintre voi; cei care stiti.
am lilieci in camera, jur! stai asa...
vinde-ti biletul la gutza si da banii pe o carte buna. pune-ti la amanet lantul de cocalar si ia-ti un tablou de la un tanar artist. fugi in obor cu neoanele de pe beamweu. nu te zgarci si da o geana peste fotografiile mele de pe flickr. iti spun. esti liber, traiesti intr-o tara libera. esti liber sa faci ce vrei. nu citi mai departe:
e complicata viata pe planeta voastra. oamenii nu mai stiu ce-i aia fericire; fericire e prea mult spus.. bucurie. nici atat. e prea putin sa-i oferi unei fete o floare sau unui copil o bomboana. zambetele nu se mai cumpara asa usor. nu sunt pe stoc. suni la ei si raspunde o fata cu ochi verzi care iti spune ca s-ar mai putea sa aiba in depozit si ca te va suna inapoi. insa nu iti cere numarul. asa face cu toti. ba am auzit ca daca o prinzi intr-o zi buna te minte pe taxa inversa.
eu am trecut-o la numere favorite.
m-au sunat intr-o zi cei de la termoficare: se lucreaza pe retea, va rugam sa nu dati drumul la caldura in urmatoarea ora. ciudat. nu am platit intretinerea din 1956 (n.r. autorul minte despre data nasterii). in secunda urmatoare au dat buzna in apartament opt oameni imbracati in alb, m-au legat la ochi si m-au dus intr-un beci. n-am ripostat. acolo m-au invatat ce stiu acum. am luat notite si le-am ascultat fiecare cuvant. dar n-am spus nimic.
stai sa deschid fereastra. e schimb de tura la lilieci. astia pleaca si vin altii, dar nicioadata aceasi.
am toate motivele sa fiu fericit. dar am descoperit doar trei: familia, prietenii si carnatii turinger cu covrig si mustar, langa un heineken rece. si primele doua nu mi le ia nimeni.
biiikooooo!!!! ssshhhgggrrrr....... kun, iar intarzii, lasa wo..... fffffsssshhhhhh.... hello, my name is bogdan, i'm from french!.... jjjjjhhhhfffff.... ascultati radio europa libera, este ora.... ssshhhhhhssss.... bah dani cox! taci bah ca si tu.... fffffssssssss..... mah, baieti, stiti ce zic io? mah, tati, merem noi frumos la diplomat pe terasa, o ciocolata calda, o pricomigdala, o atentie.... sshhhhhhtttvvvvvvvvv....... ca nu vorbesti tu pe nas! ....shhhttttttsssss... premierul romaniei a facut o vizita in satele afectate de utim...... cccccsshhhhh...... butuc, lasa wow-u, tu si cu frate-mio si haideti pe strand, ce dreq.... bbzzzzzzzzzz..... pc.
febra anilor nouazeci a pierit in ambalajul gumelor turbo. nimeni nu-si mai aminteste de petrecerile date la sase dupaamiaza in clasa, de bancile trase la perete, de pickupul lui roli, sau de tristetea de pe fetele noastre cand venea doamna invatatoare, stingea lumina si ne trimitea acasa. zilele pierdute la cruce cu skate-ul, primul ollie, trick-ul (singurul) de pe scara sau sunetul ce-l face o placa ce se rupe. s-au dus toate.
vorba multa – saracia omului. hai, bogdane la sala. la 6 jos la tine. stai parcat, cititorule:
-va urma-
Azi e zi de odihna. Asa a fost si ieri, asa va fi si maine. Si poimaine, si luni si sambata. In fiecare zi ce urmeaza zilei trecute. Toata lumea in jurul meu doarme. Toti stau tolaniti in pielea lor si asteapta ca aia de la soarta sa umble la butoane. Dar ea e in concediu de odihna, asa cum sunteti si voi. Si voi nici nu banuiti asta. Mai mult, are un monitor mare la care va vede si rade de voi. Asta, in timp ce mananca seminte si bea un shpritz cu mecanicul-sef: timpul. Asta-i si mai mare smecher. Ati observat vreodata cand se innoreaza ca incepe sa cada apa din cer? Ploua? Cine a zis? Baiatu din spate… Nu, nu ploua, se 3,14sha timpul. Da, pe voi. Si pe mine. Pe toti care n-avem umbrela. Si o face in mare batjocura. Dupa care iara baga shpritz si iara se innoreaza si tot asa. Si ce facem cand ploua? Ne luam umbrela? Nu: Scoatem capul pe fereastra, injuram pe ala de la vreme, oftam lung si ne declaram in depresie. Mergem la psiholog, care ne spune cu zambetul pe buze ca nu avem cum sa oprim timpul din a se pi5H3 pe noi, si ne scrie o reteta. Un pumn de medicamente.. egal?… care stie ia un punct in plus la examen… insuf… cum? Insuficienta renala, bravo, sa-mi aduci aminte ca ai un punct de la baiatu’. Ce am vrut sa zic: Cu alte cuvinte, mergeti la primul magazin si cumparati-va umbrela. Nu mai lasati lucrurile la voia intamplarii. Nu mai vreau sa aud: “Asta e!” si “Ce sa faci…”. Cand o sa fiti batrani nu o sa regretati lucrurile ce le-ati facut, ci doar pe cele ce nu le-ati facut. N-ar fi trist?

Azi donez sange la spitalul cuvintelor. 01, ca sa mearga la toata lumea. Ma trezesc intr-un salon cu un pat, fara usi si fara ferestre. De-a stanga mea sta o asistenta roscata, care ma intreaba daca am mai facut asta, imi cere datele personale si nr de telefon :-? Daca am consumat bauturi alcoolice sau substante interzise. La raspunsul meu afirmativ, imi pune in mana un pix si se face nevazuta. Privesc in gol si nu-mi amintesc nimic. Masina automata de spalat creiere e singura care nu functioneaza in regim de criza. Trec minute bune, nimic. Nu mai curge cerneala albastra pe vene.
Dintr-o data se umple salonul de oameni imbracati in alb. Stau toti aliniati in fata mea, ca la ora de educatie fizica. Suntem aici sa te ajutam. Fiecare tine in mana cate un obiect: un intinzator de par, un pai, o vaca mare de plush, din aceea de face reclama la milka, o figurina Marvel ce aduce a pisica, un ceas ce intarzie, un aparat de fotografiat, o cutie de trei kilograme de Mega Mass 4000 cu concentratie mare de carbohidrati si creatina si o masca de teatru. Liniile drepte de pe EEG incep sa ia aspect sinusoidal. Pacientul incepe sa-si aminteasca.
This is the end. My only friend, the end.
Ati citit Legendele Olimpului? Cartea aia groasa cu pagini maronii si coperti rupte; despre creaturile alea fantastice cu nume ciudate si puteri supranaturale. Zeii greci. Despre asta o sa povestim noi in seara asta, dragi rasfoitori de profiluri hai cinci. Da, Zeii greci. Pe numele lor: Abdomerion, Kurion, Gaynor si subsemnatul, Dwarforion. Cei care au pogorat printre muritori, printre consumatorii de big-macuri, de cauciucuri la semafoare, de Gutza, de anaboale, de ruj, fard, fond de ten, lip gloss, extensii, bani ai parintilor, somon afumat, caviar, kituri de tuning, cox, nokia 8800, ochelari Dolce si Gabanna, tatuaje cu “te iubesc Ramona” si cate si mai cate. Jumatate dintre voi probabil ati inchis pagina, mi-ati dat tag cu “iti dau durerea, vere!”, spam si block user. Nu-i bai, va dau si eu voua durerea, dar pe viu si putin mai tarziu. Pe ceilalti va pup pe portofel si va invit sa cititi mai departe: Zeii greci. Cei pe care ii vedeti din cand in cand pe strazile Aradului sau a Timisorii si va intrebati iubitul: cine-s aia? ca-i stiu de undeva…; si in secunda urmatoare primeati o palma din partea lui, fara alta explicatie. Zeii greci, care nu trebuie sa apara pe prima pagina a ziarelor ca sa fie faimosi. Zeii greci, care nu au acceptat nicio invitatie la emisiunile de mare audienta de la teve si nici n-o sa accepte vreodata. Zeii greci, care apareau pe stickerele cu fotbalisti de la Euro 2008, editie limitata, o data la un miliard de bucati.
Abdomerion, cel care s-a autointitulat astfel din cauza marii lui obsesii pentru Paula Abdul :| Explicatia reala o sa vi se ofere in fiecare zi, pe strand, intre orele 15:00 si 19:00, acolo langa bazinul mare, pe un prosop roz “de la mami”. Abdomerion e cel cu arta. El spune ca nu are nimic cu ea, dar aceasta il bantuie si nu-i da pace. (n.r. Iorgule, o sa mori sarac si neinteles, da noi de asta te iubim. Nu esti tu fraier!) Abomerion e in cautarea nu a fericirii, nici a iubirii, ci a animalului faraonilor: pisica. Fac un anunt pe aceasta cale tuturor posesorilor de pui de pisica nou-nascut si portocaliu: cel/cea care ii va aduce ofranda acestui zeu o pisica, va fi binecuvantat cu obiectul sfant de catre:
Kurion! :> Kurion e cel care pedespseste pacatosii. El mai nou evita sa se expuna, sta in lacasul sau sfant, priveste asupra voastra, cugeta, hotaraste si pedepseste! (asta cand nu joaca wow). Arma sa sfanta poate fi rareori vazuta. E item de level 90 in Azeroth, poate fi manuita doar de el, se obtine intr-un raid de 100 de persoane in The Temple of Unleashed Rage, are statsuri nelimitate si e no-handed. Cand e folosita se aude in tot vazduhul ragetul de razboi: “Pana la capat!!” Kurion imparte fara dare de mana bunurile sale catre pamanteni. Kurion a prins rugina pe arma sfanta, asa ca acum e in padure, isi exerseaza skillurile si face grinding la boars. Apoi isi creste proffesionul de cooking, prajind mistretii vanati la protzap pentru:
Biiiiikaaaaaa!!!! Pe numele sau de zeu: Gaynor. Am fost saptamana trecuta la un cerc de matematica si fizica astronomica unde se discuta tema infinitului. Am adus ca subiect intrebarea: “Cat poate manca bika?” Trei sferturi dintre acei oameni ai cifrelor au iesit din sala. Apoi am hotarat de comun acord sa schimbam subiectul in “gauri negre”. Gaynor e zeul razboiului. Se spune ca a fost angajat ca stuntman in filmul artistic 300, si din cauza lui productia a fost amanata cu doi ani din epuizare de fonduri. Persieni si mancare. Doua miliarde de dolari de dolari. Toti imprumutati de la Banca Mondiala. Apoi a inceput criza. Trupul de ceara al lui Gaynor se poate vizita zilnic intr-un templu budist din podisul Tibetan. Acolo merg in fiecare an in pelerinaj, sa se inchine, bodyguarzii din Viva, Mooskeea, Rennaissance, Midi si Obsession. O suta de mile mai la nord, pe cea mai uitata culme a muntilor Himalaya, in Lacasul Sfant, sta la o minciuna si un vin vechi cu Dalai Lama:
Dani. Regele soselelor. Cel al carui nume, in litere de crom, sta pe fiecare portbagaj de Audi, Bmw si Logan al celor care il venereaza. Dani Cox. Se roaga in fiecare dimineata la zeul radarelor. Politia Rutiera are agatat pe perete, in fiecare sectie, cate un tablou cu portretul sau. Pe numele sau de zeu: Dwarforion. Vorbeste unsprezece dialecte de suedeza si mananca arta pe paine cu unt! A jucat toate rolurile de Batman, sub diferite infatisari. (o secunda, ma suna Catwoman… ok, gata)
Zeii Olimpului sunt nemuritori. Noi nu suntem. Nemuritoare e povestea noastra. Sau cel putin asa ne amagim.
Fiola s-a umplut cu sange albastru. Asistenta roscata ma pofteste afara din salon si inainte sa plec imi sopteste ceva. Ma uit la ea, ma uit pe fereastra. O masina neagra, AR 01 DIP. Poate alta data, draguto ;) Astazi locul din fata e al meu! Da-i cox, Biko, astazi mergem pe mana ta…

Mogwai, Dirty Three, Four Tet, Pink Floyd, The Doors, Radiohead, Stereophonics, Portishead, Mandalay si multe altele

Arizona Dream

The End of Hours

"youth is wasted on the young" oscar wilde